joi, 14 ianuarie 2010

Destin

Destin

Asta se intampla acum 10 ani...prin toamna....
Rose a iesit de la facultate impreuna cu colegii ei-este anul 2-, este suparata ca s-a certat cu Mike.Nu dureaza mult si colegii observa starea de "euforie" ce o stapanea pe Rose, discutand intre ei decid sa merga in parc si sa o cheme si pe ea.
-Hey,Rose! Ma gandeam...sa mergem in parc ,vi si tu?spune vocea calda a lui Tyler amicul ei,nu il poate refuza...sunt prieteni buni de cand aveau cinci ani.
-Desigur Tyler!spune ea cu mintea in alta parte,bineinteles la Mike...
Merg parca teleghidati de drumul deja foarte cunoscut,se aseaza pe o banca si uita complet scopul acestei iesiri, ignorand-o pe Rose, fara intentie desigur.Desi in mod normal se supara, acum profita de ocazie sa se gandeasca la ale ei. Priveste in gol, brusc isi muta privirea incruntata la frunzele ce se joaca in fata ei ..."este absolut enervant, ma ametiti,incetati!!" isi spune ea in gand.Trece o rafala de vant si muta frunzele de parte de privirea lui Rose,fara sa isi dea seama zambeste multumita.Norii se alergau si ei dar acum suparati si nergiciosi s-au adunat gramada pe tot cerul....Un strop racoros ,poate chiar prea racoros, ii atinge pielea fierbinte de furie,acum a inceput o ploaie serioasa...Au fugit toti fara sa se mai salute, Rose alearga spre casa pentru ca tocmai a pierdut autobuzul si nu paote astepta in ploaie. Alearga neatenta pe unde ,calca tipic pentru ea, ii aluneca piciorul si isi rupe sandalele "nu-i o problema, ma descalt si alerg desculta,asa o sa alerg mult usor"...Acum merge destul de incet , a obosit. Un baiat inalt,ochii caprui,saten,solid buzele sunt de culoarea petalelor de trandafir si mari,un pic de barba (semn de masculinitate ce o innebuneste pe Rose)....se opreste brusc in fata ei si incep o conversatie mai mult decat ciudata dar foarte interesanta:
-Buna!Numele meu este Bob,te-am urmarit din parc pana aici,si pot spune sus si tare ca sunt absoluttt sigurrr ca m-am indragostit,ciudat este ca m-am indragostit de tine alergand desculta in ploaie...Sper ca nu te-am speriat!!!
-....nu...sau cel putin asa cred....
-Te grabesti?
-Sincer,da!(Rose este defapt sperita sa nu ii lesine in brate)Ploua destul de tare sa ma apuce o raceala zdravana. Rose isi mentine foarte bine calmul chiar daca este inebunita de felul in care arata acel Bob....asta poate pentru ca inca nu poate vedea altceva decat Mike....
-Atunci te rog sa imi dai un numar de telefon,o adresa,orice poate sa am ajute sa tin legatura cu tine...apropo scuze cum te numesti?
-Rose,si numarul il poti afla singur daca iti doresti cu adevarat....acum te rog sa nu te superi dar trebuie sa plec...
-Ok Rose...spune suparat Bob..Te pot conduce pana acasa?
-Ok...
Bob venea in fiecare dimineata si o ducea la scoala,o lua de la scoala si mergeau la o cafenea zi dupa zi....Dupa aprox 2 saptamani Rose ia dat numarul ei si vorbeau noapte de noapte....
Asa a inceput povestea noastra de dragoste, ne-am mutat impreuna dupa doua saptamani,si ne-am casatorit dupa un an....spune Rose terminand de povestit lui Patrick fiului ei si a lui Bob in varsta de 9 ani...Rose ofteaza cu nostalgie si Bob o strange in brate cu atata dragoste cu cat o facea si la inceput,doar ca acum este si ce au mai de pret relizare pentru ei Patrick....frumosul baiat brunet,cu tenul masiliniu (cei drept seamna mai mult cu Rose) si ochii albastrii care nu se stie de unde au fost mosteniti....